Dieta si in special nivelurile de proteine si minerale-cheie au fost identificati intr-un studiu australian ca factori importanti in incidenta caderii partiale a penelor la gainile crescute liber, la sol.

Cercetatorii de la Facultatea de Stiinte Veterinare din cadrul Universitatii din Sydney au efectuat un sondaj on-line la 15 ferme in care gainile sunt crescute liber, la sol pentru a obtine o imagine de ansamblu asupra incidentei caderii partiale a penelor in efectivele australiene de pasari si pentru a identifica eventualii factori predispozitivi la acest simptom daunator.

In toate cazurile, cu exceptia unuia dintre ferme, s-a observat un anumit nivel de deteriorare a penajului, au declarat E.H. Au si M. Singh la Simpozionul Australian de Stiintia pentru Pasari din acest an (APSS 2018).

In medie, 33% dintre gaini au inregistrat probleme legate de penaj, iar penajul cozii a fost implicat in aproximativ 70% din aceste cazuri. O prevalenta mai mica a fost observata pentru alte parti ale corpului: spate (36%), gat (34%), cloaca (27%), piept (20%) si aripi (12%).

Studiul cercetatorilor din Sydney a identificat mai multe legaturi intre daunele cauzate penaj si factorii de hranire, indicand posibilitatea reducerii incidentei acestei probleme prin modificari ale dietei.

Confirmand studiile anterioare realizate in Regatul Unit, s-a constatat ca daunele cauzate penajului au fost mai predispuse a fi asociate cu hranirea gainilor cu graunte si mai putin cu diete din terciuri ori fainuri. Dintre exploatatiile australiene chestionate, 40 la suta au hranit gainile ouatoare cu graunte.

Cele mai scazute scoruri legate de deteriorarea penajelor au fost observate in fermele in care dieta continea 15-16% proteina bruta. Niveluri mai ridicate sau mai mici de proteine pareau sa exacerbeze aparitia lipsei partiale a penelor. Dietele cu un aport mai mare in energie bruta au fost, de asemenea, legate de deteriorarea mai extinsa a penajului, desi nu a existat nicio asociere intre energia metabolizabila si scorul privitor la pierderea unei parti a penajului.

Cercetatorii de la Sydney au descoperit ca au existat mai multe deteriorari ale penajului cand nivelurile de calciu, fosfor si sodiu s-au situat in afara intervalelor recomandate.

Pentru calciu, niciuna dintre ferme nu folosea o dieta in care nivelul de calciu sa fie controlat astfel incat acesta sa se afle in intervalul recomandat de 4,2-4,6%. Unele dintre nivelurile de fosfor si sodiu analizate se afla, de asemenea, in afara intervalelor recomandate de 0,3-0,5% si, respectiv, 0,15-0,17%.

“Deficientele nutritionale au avut un efect stimulativ asupra activitatii si comportamentului exploratoriu care au dus la deteriorarea penajului”, au concluzionat Au si Singh.

Ei au sugerat ca atunci cand dietele contin cantitati excesive dintr-unul sau mai multi nutrienti, pasarile aloca mai putin timp pentru a-si indeplini cerintele de hrana. Acest timp “castigat” este utilizat insa pentru alte activitati, cum ar fi smulgerea penelor.

Un articol recent referitor la nutritia gainilor ouatoare include nutritia calciului printre cele 12 puncte perene de anxietate pentru nutritionistii care alcatuiesc dietele pentru aceste pasari.

Pentru calciu, intelegerea ciclului zilnic al acestui mineral in cadrul matabolismului pasarii este cheia pentru obtinerea unui nivel adecvat al dietei, iar caderea partiala a penelor la gainile crescute liber, la sol ar putea fi privita astfel ca un simptom ce impune corectarea dietei in ceea ce priveste contintul sau in minerale si aminoacizi.

Un alt studiu prezentat la APSS 2018 dezvaluie avantajele alimentarii cu boabe integrale a puilor broiler.