Utilizarea materialului seminal sexuat in industria laptelui a crescut rapid. Cu toate acestea, costurile ridicate si fertilitatea scazuta au limitat utilizarea acestui instrument valoros.

Un studiu recent privind utilizarea materialului seminal sexuat, realizat de cercetatorii americani si finantat de USDA National Institute of Food and Agriculture (Washington, DC), a utilizat tehnici moderne de simulare pe calculator si modele matematice complexe pentru a evalua 160.000 de combinatii de variabile-cheie in trei sfere de influenta legate de fezabilitatea profitului: (1) piata (de exemplu, preturile laptelui si ale viteilor), (2) gestionarea fermei de produse lactate (de exemplu, ratele de conceptie) si (3) tehnologia (de exemplu, acuratetea insamantarii).

Aceste variabile au fost utilizate pentru a determina cele mai favorabile circumstante in care managerii fermei sau tehnicienii pot influenta rezultatele productiei. Trei scenarii distincte au fost create pentru a modela trei feluri de actiuni la care un producator ar putea recurge cand se gandeste sa utilizeze material seminal sexuat: (1) insamantarea cu material seminal sexuat a junincilor pentru prima fatare, (2) utilizarea insamantarii cu material seminal sexuat pentru juninci si pentru o parte din vacile cu performante genetice superioare si (3) utilizarea insamantarii cu material seminal sexuat pentru juninci si pentru o parte dintre vacile cu calitati genetice superioare si reproducerea tuturor celorlalte vaci cu material seminal pentru vite destinate productiei de carne.

Datorita numarului mare de combinatii legate de managementul fermei, piata si tehnologie, s-a creat o „suprafata” de raspuns (un grafic), precum si grafice interpretative pentru a cartografia sfera de influenta a variabilelor cheie.

Variabilele tehnologice, cum ar fi costul suplimentar al materialului seminal pe sexe, a avut un efect relativ redus asupra rentabilitatii, definit prin castigul de valoare neta pe vaca, in timp ce variabilele de management al fermei, cum ar fi rata de conceptie, au avut un efect semnificativ.

Pretul laptelui a avut un efect relativ redus in cadrul fiecarui scenariu. Rentabilitatea a fost foarte sensibila la pretul junincilor in comparatie cu pretul viteilor pentru productia de carne si al viteilor pentru reproductia de vaci de lapte.

Scenariile 1 si 2 au adaugat in jur de 50 pana la 75 USD pe vaca in valoare actuala neta. Scenariul 3, in general, s-a dovedit a nu fi profitabil, in primul rand pentru ca pentru vanzare au fost disponibile mai putine juninci de inlocuire, pentru productia de lapte.
Pretul junincilor de lapte s-a dovedit a fi cea mai influenta variabila, indiferent de scenariu.

Un rezultat interesant care rezulta din fezabilitatea variabila arata ca majoritatea variabilelor au influente foarte mici. Nu este necesar ca indicii sa atinga valori ideale pentru ca insamantarea sa aiba un efect investitional pozitiv.

O concluzie ar fi aceea ca insamantarea cu material seminal sexuat va fi profitabila pentru majoritatea conditiilor aflate sub controlul managerilor si al tehnicienilor atunci cand favorabilitatea celorlalte 12 variabile masurate aici este medie sau mai buna.

Din punctul de vedere al amplitudinii, un pret ridicat la junincile de lapte va face scenariul 3 neprofitabil, ducand la pierderi mari din cauza oportunitatilor pierdute care pot fi obtinute prin cresterea numarului de juninci ce pot fi vandute.

Limita cea mai evidenta a acestei cercetari este caracterul static al modelului in comparatie cu natura dinamica a activitatii fermei de produse lactate. Au fost necesare simplificari in programare si colectarea anuala a valorilor fiscale, iar cuantumurile si agregatele pentru intregul an au fost folosite pentru cuantificarea modificarilor.

Profitul anual functioneaza bine ca indicator pentru a calcula impactul potential al utilizarii spermei sexuate, dar nu capteaza natura ciclica si dinamica unei ferme de produse lactate.

Chiar si prin programarea unui model de simulare mai dinamic, totalurile si agregatele ar fi in continuare necesare pentru a dezvolta o masura a impactului fiscal standard, chiar daca profitul anual nu ar fi utilizat.

Concluzii
Rezultatele confirma faptul ca valorile cheie de intrare au afectat in mod diferit fezabilitatea fiecarei strategii si ca au existat intervale variabile in care un factor de decizie dintr-o sfera nu a putut schimba profitabilitatea utilizarii materialului seminal sexuat, avand in vedere ceea ce se intampla in celelalte doua sfere de actiune.

Prin urmare, cooperarea dintre furnizorii de tehnologie si managerii fermelor ar putea spori sansa ca materialul seminal pe sexe sa fie mai profitabil decat metodele conventionale.

Rezultatele de pe „suprafata” de raspuns au aratat ca scenariul 2 a fost, in general, cel mai profitabil, urmat de scenariul 1. Scenariul 3 a fost profitabil numai intr-un set restrans de circumstante. Scenariul 2 a fost, in general, mai profitabil decat scenariul 1, deoarece mai multe juninci erau disponibile pentru vanzare.

De asemenea, vanzarile viteilor de carne au fost mai mici in scenariul 1, deoarece o parte mai mare a efectivului era necesara pentru inlocuirea viteilor. Scenariul 2 a fost, de obicei, mai bun decat scenariul 3, cu exceptia cazului in care preturile la carnea de vita erau ridicate comparativ cu preturile pentru junincile de lapte. Scenariul 3 a fost profitabil atunci cand preturile junincilor pentru lapte au fost scazute in comparatie cu preturile la carnea de vita.

Insamantarea cu material seminal sexuat pare sa functioneze cel mai bine atunci cand se doreste inlocuirea efectivului. Folosirea tehnologiei mai intai la juninci si apoi la vaci este mai profitabila.